You're always in my dreams...

""Iubirea e chiar parte din suflet.... Iubirea e ca o scânteie divină şi ca sufletul, şi tot ca el e incoruptibilă, indivizibilă, nepieritoare. E un punct de foc în noi, nemuritor şi infinit, pe care nimic nu-l poate mărgini şi nimic nu-l poate atinge. Îl simţi arzând până în măduva oaselor şi-l vezi strălucind până în adâncurile cerului”'.
VICTOR HUGO

este ca o boala incurabila, dar de care nu vrei sa scapi..nu o poti trata ca pe orice boala..ea se poate trata numai prin iubire. Cand iubiesti.. simti ca iti pierzi mintile, nu ai somn, nici chef de vise...vrei sa traiesti fiecare clipa.. pentru ca  realitatea e mai frumoasa decat orice vis..cand iubesti vezi toata maretia frumosului ce te inconjoara si iti doresti sa poti atinge infinitul, si chiar il atingi..visezi la o lume de basm, care poate  nu exista in realitate, dar tu o simti real, visezi cu ochii deschisi  si  fiecare vis iti trezeste noi vise, noi sperante.
Iubirea e cel mai frumos sentiment trait de o fiinta umana, chiar daca uneori doare si te mistuie cu focul ei mocnit.... e pacat sa treci prin viata fara sa  cunosti acest sentiment divin...  fara sa il traiesti si sa il  simti cu adevarat, in toata splendoarea lui cu toata fiinta ta!!!

O noua zi acelasi vis,
Cu chipul tau in gand mereu,
Mi-e dor de tine.. ingerul meu....



Mi-e dor de dragostea dintai,
Mi-e dor de dimineti tarzii,
Mi-e dor de-aroma de cafea,
Ce tu mi-o daruiai candva…

Mi-e dor de ochii cu scantei,
Mi-e dor de ingeri de sub tei,
Mi-e dor iubirea mea,mi-e dor...

Mi-e dor nu stiu,cum am sa fac,
Mi-e dor te-astept,si-acum in prag,
Mi-e dor de soare-n rasarit,
Mi-e dor iubire... te-am iubit....[Irina Dascalu] 

 

Iubire...esti un cuvant de vis ce cu a ta vaja imi dai aripi sa zbor spre paradis...un paradis plin de caldura si lumina..din care nu'mi doresc   sa  ies... si nu vreau niciodata sa se stinga !!!   

Si trandafirii plang...

A fost o data …de mult…intr-o tara indepartata..unde linistea si pacea domneau si sclipeau in razele blande ale soarelui…intr-o frumoasa imparatie, plina de flori, zambete si fericire…un tanar print frumos ca din poveste…mezinul regelui, pe cat era de frumos pe atat era de nestamparat si jucausi...Intr-o buna zi a plecat la vanatoare. In padure a zarit o caprioara ce isi invata puiutul sa pasca…Cand a vazut-o, a pus arma la ochi si a vrut sa traga glontul ucigas..Langa caprioara a aparut ca din senin o faptura divina, ce a adus cu ea adierea vântului şi razele blânde ale soarelui şi a trecut, a ingenuncheat langa caprioara mama si l-a rugat duios sa nu ii ia viata..

El a privit-o mirat, uimit de atat a frumusete...si a inteles ca, fara sa vrea, frumoasa fata a trecut de porţile ferecate ale inimii lui, ce nu cunoscuse inca iubirea...   Induiosat de rugamintea ei, a aruncat arma in iarba si a alergat spre ea sa o ridice in brate , dar cand s-a apropiat ea s-a ascuns intr-un nor pufos si a disparut cu el in inaltul cerului. A inceput sa o caute disperat , sa o strige..dar nimeni nu i-a raspuns..totul a fost in zadar... S-a indreptat trist, cu lacrimi in ochi spre palat.  Nu mai putea dormi, nu mai putea manca, zambetul strengaresc de pe chipul lui frumos a disparut pentru totdeauna... nimic nu il mai interesa...simtea in suflet o flacara ce il mistuia.A cutreieat padurile, crangurile in cautarea ei si totul in zadar. A mers iar la vanatoare, incercand sa isi pacaleasca destinul...a zarit printre copaci o caprioara, a ochit..a asteptat sa apara frumoasa fata..dupa cateva clipe, cad a vazut ca nu apare a ochit si glontul a strapuns inima caprioarei fara mila... Caprioara a murit pe loc. Din inimiora ei a iesit un nor rosu manios care l-a invaluit si la purtat cu el pana in gradina plina de trandafiri a palatului sau..unde l-a transformat intr-o floare minunat de frumoasa dar si foarte trista, sortita pe veci sa isi planga pacatul si marea iubire neimpartasita, ’TRANDAFIRUL NEGRU’’...

Inainte ca soarele sa poleiasca intreg orizontul cu lumina lui aurie, inainte ca vantul sa isi aduca aportul mirific asupra intregului decor, micutul firicel de floare, nerbdator, isi adunase toate fortele si toata vointa si, reusi sa iasa la suprafata in mijlocul gradinii, ultimul pas catre maretie, catre admiratie, catre .. infinit.. Stia ca avea sa fie ceea ce inimile oamenilor pretuiesc si adora.. ceva rar .. minunat de frumos dar si trist …ceva indragit, iubit si apreciat…
Se inalta cu fiecare clipa ce trecea spre cer, mai sus mai sus .. maiestuos, ca si cand ar fi devenit stapanul lumii, devenind dependent de lumina, lumina pe care, cu lacrimi de roua, o roaga si azi...ca intr-o buna zi, sa il lase sa-si zareasca, fie si pentru o clipa, marea iubire…… petalele prinsera forma si culoare desi erau captive in acea forma de boboc.. forma ce ne strapunge ca sageata unui arc si ne aprinde inima…. Vantul a imprastiat vestea intreagii lumi , ierbii, florilor si si tuturor viatatilor ce-l inconjurau ca in mijlocul lor se afla ‘’o vita nobila’’..iar el timid isi indrepta petalele negre spre cer multumind pentru aprecieri, chiar daca sufletul isi plangea tacut tristetea, cu lacrimi de sange…

Si noaptea-ntreaga el tot plangea si tresarea in zorii zilei, si obosit de atata dor..o clipa se pierdea in vis.. O mangaiere i-a trimis norul ce l-a transformat in ''floarea durerii'', induioasat de frumusetea si suferinta lui, din lacrimile cerului planse in zori…o gingase floare, sa-i aduca speranta si alinare. Frumusetea lumii amandoi erau..…Micuta floare spini nu are …si la fiecare atingere si imbratisare, inima ei singereaza dar nu doare… picura pe petalele lui triste diamante de .roua , ce nu sunt altceva decat ‘’lacrimile de IUBIRE ale TRANDAFIRULUI ’’ ...

 Cand trandafirii plang cu lacrimi  de roua... asteapta cuminti cu sufletul ud, scufundat intr-o soapta ... un semn de iubire, strivit de-un sunet tacut la a inimii rosie poarta... Cand trandafirii plang oftand tacut...intre noapte si zi....imbratiseaza cerul sperantei si doru-ti flamand...doar daca stii...A-I IUBI...

 Cand trandafirii plang cu lacrimi transparente.... zadarnic le stergi cu mainile-amandoua,
 doar focul iubirii le-ar usca... impartit pe din doua...Cand trandafirii plang, saruta petale de suflet, iubindu-le tandru si bland.....e tot ce-si doresc petalele-n gand.... Cand trandafirii plang ....

Si  florile plang....  odata cu natura, odata cu sufletele noastre… asa cum...din lacrimile cerului s-a nascut roua, tot asa ...din lacrimile inimilor s-a nascut iubirea…

''Minciuna'' si ''Rautatea''

Vinovatul dovedit Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi, brutarului i se păru că sunt cam uşoare bucăţile de unt pe care tocmai le cumpărase de la un ţăran şi le aşeză pe cântar. Când colo, ce să vezi?! În loc de 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame. Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că ţăranul înşală lumea şi cerând, bineînţeles, pedepsirea acestuia.
N-au trecut nici două ceasuri şi ţăranul a fost adus în faţa judecătorului, care l-a ameninţat:
- Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înşeli pe oameni la cântar,   te bag imediat la închisoare.
- Să-mi fie iertat, zise ţăranul, dar sunt nevinovat.
- Cum îndrăzneşti să minţi? sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat aceste bucăţi de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-l închideţi pe acest şarlatan, care a încercat să mă păcălească!
- Aşa este, omule? spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău?
- Al meu este, însă, vedeţi dumneavoastă, eu nu am prea mulţi bani. Mi-am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani şi pentru greutăţi, aşa că pun unt pe un braţ al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care, zice el, are 1 kg. Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vină am?

Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine şi, într-adevăr, aceasta nu avea decât 800 de g. În locul ţăranului, la închisoare a ajuns adevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că înşela oamenii, dar mai dorea şi să fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact ca el.
Cel ce vrea să înşele, singur se înşală. Chiar dacă nu vede nici un om greşeala sa, Dumnezeu îi vede păcatul; iar atunci când îl mai descoperă şi oamenii, ruşinea este cu atât mai mare.

Minciuna este o cortină care
Ascunde după faldurile sale,

Probabil din motive de pudoare,
Mulţimea de-adevăruri goale...

Adevărul totdeauna
A fost ros de multe "molii",
Înfruntând cu greu Minciuna
Cocoţată  in fotolii...

Cu un bănuţ dăruit, poţi cumpăra cerul.
Nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă n-ai nici măcar acel bănuţ, atunci dă un pahar cu apă rece!

Unicul adevăr este iubirea. .

Iubirea este aceea care dă viaţă şi căldură, care inspiră şi călăuzeşte  

Iubirea este sigiliul pus creaţiei... 

 Am primit-o... am  citit-o....Mi-a placut mult, am adaugat  un strop din sufletul meu ...si uite-o si aici ....

Mi-e dor...

Se spune ca prietenia este casa iubirii...iar ''Iubirea este prietenia pusa pe jar''....Ce ar fi viata fara prietenie si iubire?? Ar fi trista si pustie....
Se spune ca drumul catre inima este presarat cu stele...incepe cu un zambet, apoi devine vis...urmeaza un sarut furat...si gata...s-a si instalat...
Ce ii poti oferi unei inimi arse de dor??? Ce le  poti oferi unor buze arse de sete?? Ce ii poti ofei unui suflet darg, ce viseaza la tine neancetat ???  Ii poti oferi o soapta tandra de iubire, o floare, un zambet, un sarut...o inima intreaga...nu bucati din ea...si toata iubirea ta !!

Love is like a smile

Love is like a song..

Love is a great emotion

That keeps us going strong....



Iubirea mi-e dor de tine...mi-e dor de gustul tau dulce amarui...de-ai fi langa mine te-as imbratisa...si as striga ''TE IUBESC IUBIRE'' chiar daca uneori esti rea si aduci lacrimi si durere...cuvintele astea doua nu le pot uita...Mi se spune adesea ca fur inimi ..fara sa vreau si fara sa-mi doresc...eu vreau numai una... din care sa  culeg  polenul iar pelinul sa-l arunc, departe, in neant...mi-e atat de dor sa retraiesc iubirea adevarata..pe care am cunoscut-o odata...sa-mi intre iar in suflet, in inima si in fiecare por...sa imi fie alaturi si sa ii surad fericita in fiecare zori de zi, iar sarutul meu sa ii sopteasca tacut , dar  dulce   ''Buna dimineata Iubire, bine ai revenit''...fiece clipa si miez de noapte sa fie al iubirii dulce fior    ..Mi-e dor de tine iubire...alunga-mi teama si da-mi aripi  sa incerc din nou sa zbor, pentru ca fara tine, viata e pustie...si simt ca mor de al tau dor !!!  

Mai bine ''demon''..decat ''inger''!!!!

Am iubit cu pasiune..am iubit cu inima, cu sufletul, cu mintea, cu trupul...iubirea era a mea si numai a mea..m-am simtit iubita si rasfatata, am cunocut iubirea in adevaratul sens al cuvantului...Of cat a fost de minunat...dar, nu a tinut mult...Daca Dumnezeu nu se grabea sa imi dea o palma zdravana si sa imi naruiasca visele...as fi fost si acum fericita. Viata era doar zambete si raze de soare...era atat de frumoasa ca un basm adevarat...poate deaia ador si acum basemele....dar cineva acolo sus a vrut sa traiesc si o alta realitate decat singura pe care o stiam, cand toti oamenii erau buni, cand toti raspundeau cu un zambet zambetului meu...atunci aveam un suflet de inger care plutea printre alte sufletele de inger., prieteni minunati pe care ii ador si acum pentru ca imi sunt alaturi, nu stiu ce m-as face fara ei..Pentru ei ii multumesc lui Dumnezeu din tot sufletul...

Cand am fost silita sa o iau pe alt drum, n-am simtit pierduta, ratacita pe drumul care  nu duce nicarieri...am descoperit adevarata fata a lumii...una necunoscuta mie...plina de rautate si venin....plina de capcane...Oricat as incerca sa imi revin..nu reusesc..Totul m-a inrait...uneori nu ma recunosc si nici nu ma suport...imi place mult sa rad, sa daruiesc cate un zambet chiar si celor ce nu merita...sa ascult cu inima, sa ajut cu sufletul...sa iubesc cu toate fiinta mea...dar acum am obosit, m-am plictisit sa tot visez cai verzi pe pereti si sa constat ca visele raman doar vise...Am obosit, trebuie sa fac nani !!!

Mi-au batut la poarta sufletului  si persoane necunoscute...dar si persoane cunoscute, fosti colegi care, au indraznit sa imi spuna ca au facut o pasiune pentru mine de cand ma stiu...nu sunt naiva, nu cred nimic..si, daca inima zice nu..nu ramane...Chiar daca unii au facut o pasiune pentru mine, sa fie la ei acolo, nu imi pasa....si eu am facut o pasiune pentru doi...cu unul am mers pana la capat...dar gelozia lui prosteasca ma ucide, transforma in scrum orice traire emotionala, orice sentiment frumos...iar celelalt...a ramas doar un vis, inca neatins...M-am saturat sa lupt, m-am saturat sa visez...m-am plictisit de tot si toate...cred ca am obosit..as vrea, daca as putea, sa ma intorc in timp, in lumea mea de basm...si sa nu ma mai intorc ...

Ar fi mai bine sa schimb tactica...sa calc si eu  in picioare sufletele rele, profitoare,mincinoase si pline de venin...nu vreau sa imi mai asez sufletul la picioarele nimanui...voi inchide usa sufletului, imi voi incuia inima...cheita e doar la mine...Eu sunt asta...si nu imi pasa ce crezi despre mine...Dar...

nu voi da cheita inimii oricui,ci doar celui ce o merita cu adevarat, care imi va auzi strigatul tacut din noapte si imi va raspunde...si pentru care, daca sunt convinsa ca merita, voi scrie pe cerul intunecat al noptii, cu cele mai stralucitoare stele   ''TE IUBESC'' !!

Pana atunci , voi ucide si eu suflete la randul meu...nu voi mai permite nimanui sa imi spublere visele, sa ma ranesca si sa imi franga aripile ...daca  indrazneste sa o faca...demonul din mine il va ucide...

pentru ca el imi e acum aliat...si se hraneste cu lacimile celorlalti, pe cand ingerul din mine...se hraneste numai cu lacrimile mele...si nu e corect!! Am sa incerc si tactica asta....petru ca incercarea moarte n'are...Dar ma intreb..oare voi fi mai fericita??? Poate ca da...voi vedea...oricum ispita de a fi mai mult demon decat inger...e mult prea mare !!!!

Between Heaven and Hell

Between Heaven and Hell...a place called ''NOWHERE'' ...where the soul is not bad enough to be sent to HELL...but not good enough to go to Heaven...

Eu cred ca  raiul inseamna puritate si iubire...iar iadul inseamna suferinta sufletelor pline de ura, impietrite, care nu fac si nu au facut alteva decat rau... iar locul dintre RAI si IAD, numit NICAIERI, este locul celor ce nu au fost nici prea buni...nici prea rai... Intr-un astfel de loc m-am visat, plimbandu-ma desculta..in locul in care nu exista nici o raza de lumina…unde parca se sfarseste necuprinsul…fara speranta, fara cuvinte, fara glas si fara sunet...fara batai de inima, fara bucurii si fara durere, fara trup si fara flori, fara noapte, fara zi si fara zori...
Pierduta in singuratatea sufletului meu...inconjurata de intuneric si o liniste apasatoare care imi da fiori ...si nimeni nu-i cu mine...Inchid ochii si  ascult tainele paradisului...suspinele pline de jale, regrete si durerea ale iadului...dar nu aud nici o bataie de inima..nici o rasuflare, e atat de pustiu...iar eu ma simt ratacita intr-o lume fara vise...simt ca ma topesc...simt ca ma sfarsesc...
Ma intreb de ce am ajuns aici?? Caut cu disperare o raza de lumina..un semn de viata...mi-e atat de dor..as vrea sa simt iar bucuria si durerea..Off..Imi doresc atat de mult sa fi aici cu mine, sa ma ajuti sa renasc..sa ma intorc la viata si simt ca nu o pot face decat alaturi de tine... numai tu poti sa transformi iadul in care traiesc in raiul sufletului tau...daca ai fi aici....ti-as patrunde in ganduri si in suflet..as intelege atunci ce imi doresc cu adevarat...

Din vis incep sa ma trezesc...rascolesc printre amintiri frumoase si amintiri ce dor,o lacrima apare...si odata cu ea, o raza de lumina...e lumina ochilor tai..ma pierd in ea si incep sa retraiesc...sa aud fosnetul frunzelor, simt iarba plina de roua diminetilor pe care pasesc desculta...aud susurul izvoarelor si ciripitul pasarelelor...vad culoarea vie si simt parfumul ametilor al florilor...toate reflectate in lumina blanda a ochilor tai...si in parfumul dulce al sufletului tau..Oare e real??...sau e doar un vis in alt vis, din care acum,chiar nu vreau sa ma mai trezesc...inca nu vreau sa stiu...
Dar intunericul s-a trezit...gandurile incep sa se limpezeasca...incep sa stiu cine sunt si de ce sunt aici...Of, cat de mult am gresit....poate am fost uneori prea rea...dar nimeni nu e perfect...

o sa incerc sa fiu mai buna..mai blanda...si imi doresc ca ''rautatea lumii'' sa nu ma mai raneasca, sa ma lase sa fiu asa cum sunt eu ...si nu ceea ce am devenit din cauza ei....sa pot  iar sa transform veninul in miere..tristetea in bucurie, lacrima in zambet si  ura in iubire !!!